Mai stai putin, lasa-ma si pe mine sa mai stau! Inchide-ma, nostalgic, sub pleoapa obosita de lacrimi, ascunde-ma, strans, intre buze si musca-ma pana la sange, ucide-ma in tine si naste-ma din nou! Tine-ma in brate, leagana-mi mandria si hraneste-ma din sanul tau cu toata credinta unei lumi mai bune! Curata-mi pielea murdara de uratenia pacatului, alinta-mi fruntea cu iertare, canta-mi tristetea sa-mi para mai vesela si culca-ma pe bratul tau de fier! Vezi? Iti spun tot ce vreau, tot ce trebuie, iti arat unde-mi mocnesc secundele de nerabdare si inca mai astept sa-mi scuipi in obraz racoarea faptului implinit. Am inchis ochii sa fiu mai orb, imi tin respiratia poate dispare senzatia de inec, mi-am instrainat memoria si ma caut in oglinda. In urma ta ploua, mi-e frig, mi-e cald, ma strang peretii si ma injunghie asternutul. Iti aud plecarea calcand pe mintea mea, meschina departare ce te face mai prezenta... Ti-au ramas picaturi in palma si nu mai stiu daca ploua sau plangem fara sa vrem... Ramai aici,eu nu mai plec! Nu am putere decat sa-ti scot pantofii, sa te pastrez goala in privire si in cele din urma sa adorm stiindu-te aproape. Intrebi mereu acelasi lucru si-mi smulgi mereu acelasi nimic strecurat printre degete in parul tau, mincinos alunecand pe gat, desfatandu-se stapan pe spatele incordat de neincredere. Mai crede-ma si azi, trezeste-ma si maine, joaca-te cu timpul, numara-i orele doar atunci cand ma vezi si... uita ca nu te iubesc, dar imi place sa te am!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu